Manastirea Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil - Baia de Arama
Manastirea Sfintii Voievozi Mihail si Gavriil - Baia de Arama

Restaurare

Intervenţii asupra arhitecturii

Cu privire la fazele succesive de transformări ale monumentului nu s-au păstrat decât puține documente care să amintească unele stadii de degradare sau modificări ale bisericii de-a lungul timpului.

În fișa monumentului conținută în evidența monumentelor istorice se specifică la 28 mai 1963 că monumentul se afla la acea dată într-o stare mediocră, învelitoarea de tablă fiind stricată. Este cunoscut faptul că biserica a fost inițial acoperită cu tablă aramă, care în decursul vremii a fost jefuită. Se pare că și tâmpla actuală a fost instalată mult timp după terminarea bisericii în locul unei alte tâmple provizorii, iar în 1889 s-a construit o estradă de lemn pentru cor.

De asemenea monumentul a fost devastat în nenumărate rânduri. Se căutau comori ce se zvonea a fi fost îngropate sub biserică, locașul de cult având un stil strategic de construcție, de apărare contra cotropitorilor, iar legendele țesându-se în jurul bogatei familii brâncovenești, cât și unui posibil tezaur sârbesc. În 1938 au loc timp de un an lucrări neautorizate sub pretextul restaurării bisericii, care se pare că au avut alte scopuri judecând după distrugerile și modificările ce au accelerat degradarea monumentului, ignorându-se condițiile minime de siguranță a construcției. Astfel a fost scos pavimentul de cărămidă, săpându-se în interiorul ei, fapt ce a condus ulterior la soluția de a folosi tiranți metalici pentru a nu se consolida biserica. Totodată a fost spart zidul de la altar, făcându-se o ușă nouă și crăpându-se peretele în absida dreaptă. Părți însemnate din catapeteasmă care trebuia să fie restaurată au fost înlocuite, înstrăinându-se porțile împărătești și crucea din vârf. În această perioadă a fost refăcut și soclul, operațiune desfășurată în condiții proaste, ceea ce a favorizat igrasia care a început să deterioreze registrele de jos ale picturii. Umezeala în biserică se menține și datorită unei rigole de piatră fără drenaj în aceeași etapă de intervenții nefaste asupra monumentului.

În 1995 au loc din nou săpături în interiorul bisericii și mormintelor din jurul ei, dar nu se descoperă nimic, confirmându-se și concluziile cercetărilor din 1970 pe care armata le-a întreprins cu mijloace de dectare și prin forare.

În anul 2004 s-a adăugat o cămășuială de ciment asupra soclului de piatră, care, menținând umezeala, a dus la creșterea nivelului igrasiei.

Există unele procese verbale și memorii justificative întocmite în scopul obținerii aprobării de a se interveni urgent în vederea consolidării și restaurării monumentului.

Lucrările necerare ar fi vizat reînvelirea acoperișului cu tablă de aramă, combaterea umezelii, consolidări și completări ale zidăriei, tencuieli, spoieli, construirea în jurul bisericii a unui trotuar de bolovani de râu rostuit cu mortar de ciment alb, repararea zidului de împrejmuire etc. Toate încercările din a doua jumătate a secolului trecut s-au oprit însă la faza de proiect, intențiile de intervenții salvatoare nefiind concretizate. Într-un document conceput de Radu Crețeanu în anul 1974 se constata la fața locului că „lucrarea prezintă un caracter de mare urgență numai pentru capitolul refacerii învelitorii, celelate operațiuni (îndepărtarea igrasiei, repararea zidului de incintă etc) putând suferi o amânare.”

Ultimele demersuri în scopul unor intervenții constructive au loc în 2009 și vizează consolidarea și repararea defectelor care amenință stabilitatea și integritatea clădirii, păstrându-se configurația și plastica arhitecturală. Proiectul de consolidare – restaurare al bisericii a fost realizat de S.C. CARDUM S.R.L.

Intervenții asupra picturii

Pictura în frescă realizată în jurul anului 1700 nu a fost restaurată niciodată. Pictorul Neagoe este probabil acelaș cu unul dintre cei patru zugravi români de la Mănăstirea Horezu zugrăvită cu nouă ani în urmă, iar Parthenie, ieromonah de la Tismana, e cunoscut ca pictor de icoane.

Cei doi pictori renumiți dovedesc o pricepere deosebită în decorarea bisercii, coloritul indicând mâna unor meșteri stăpâni pe arta lor. Poate cea mai bună dovadă a măiestriei lor este durabilitatea de-a lungul secolelor a suprafeței iscusit pictate. Pictura s-a păstrat aproape integral pe toată suprafața interioară a monumentului, iar la exterior, pe fațada de vest a bisericii persistă urme de culoare ce indică prezența unor fragmente pictate care s-au estompat în timp.

Deși există pre puține informații despre starea picturii de-a lungul vremii totuși în surse neoficiale unele referiri la posibile intervenții neautorizate asupra picturii (în 1938 sau 1995). Singura informație concretă provine din lucrarea lui Radu Crețeanu din 1955, unde se menționează încercările de reîmprospătare a picturii, care s-au redus de fapt la spălări cu leșie în perimetrul celor doi arhangheli.

În 1973 se semnala că „pictura este acoperită de un strat gros de funingine provenită de la lumânările de proastă calitate folosite în ultima vreme, încât aceleași picturi pe care le-am putut cerceta și fotografia acum 25 de ani azi abia se mai disting. Situația este agravată de încercările făcute de îngrijitorii bisericii de a îndepărta funinginea cu peria.” (Radu Crețeanu)

Starea generală de conservare

Importanța monumentului este dată nu numai de vechimea sa, ci și de păstrarea până în prezent a planimetriei originale și a unor componente artistice și religioase, cum ar fi pictura pereților, ce îi conferă o valoare evidentă în planul edificării istorice și stilistice asupra ctitoriilor din Țara Românească din perioada de tranziție între secolele XVII și XVIII.

Arhitectura

În anul 2009 s-a întocmit un proiect de consolidare – restaurare a monumentului în vederea protejării bisericii și eliminării cauzelor ce ar fi dus la o posibilă degradare în timp. În urma constatărilor expertizei tehnice și avizării proiectului se vor executa lucrări de intervenție, vizând unele aspecte esențiale pentru punerea în conservare a bisericii și remedierea stricăciunilor prezente.

Acoperișul

Se observă o lipsă gravă de întreținere a acoperișului. Astfel sistemul de acoperire a bisericii trebuie refăcut, existând în acest sens câteva memorii justificative înaintate de-a lungul timpului, privind în primul rând reparația învelitorii și înlocuirea tablei zincate cu care este prevăzută în prezent clădirea cu tablă arămită, cum fusese inițial construit locașul de închinare.

Zidăria

Ca materiale de construcții s-au folosit cărămizi de bună calitate, bine arse, de 27 x 14 x 4 cm și mortare de var cu nisip de granulație mare. Pe alocuri s-au folosit blocuri de zgură de aramă, material tare ce intră în compoziția multor ziduri din localitate, fiind economic și rezistent. Rosturile sunt din mortar foarte tare de 5 cm grosime. Zidăria este îngrijit lucrată.

Zidurile au grosime de 1,25 și 1,30 m.

În prezent, datorită inexistenței unui trotuar perimetral în jurul clădirii, iar acoperișul nefiind prevăzut cu sisteme de preluare a apei și lipsind izolația hidrofugă între elevașie și fundație, s-au produs degradări în interior la tencuieli pe o înălțime de 1,5 m pe perimetrul bisericii.

În partea inferioară, la exterior se observă urme de mortare cu ciment care au fost îndepărtate ulterior. De asemenea există la nivelul solului unele tencuieli recente care acoperă urmele păstrate de tencuială originară, ce trebuie identificate.

Pardoseala interioară

Pardoseala din lemn este parțial deteriorată și sub ea se poate observa zgura adusă probabil de la minele de aramă din zonă.

Pictura murală

Determinarea stării de conservare a picturii murale s-au făcut prin mijloace directe de observație, corelate cu datele rezultate din analizele chimice și stratigrafice.

La interior stratul de suport al picturii este un mortar de var cu câlți, având o grosime variabilă de cca 15 mm. Structura peretelui fiind neuniformă, se pot observa denivelările acestuia.

Stratul de suport al picturii este marcat de degradări majore sau specifice, după cum urmează:

  • Desprinderea stratului suport de zidărie dizolocat pe alocuri, urmărește fisurile profunde în zona de boltă a altarului, zona pridvorului și a tavanului semicircular din naos.
  • În zona tavanelor și pereților verticali din pridvor, pronaos, naos și altar sunt prezente fisuri superficiale izolate.
  • Lacune profunde ce pun în evidență zidăria sunt vizibile în zona inferioară a pridvorului, pronaosului, naosului și altarului la nivelul draperiilor și bolților și stâlpilor din pridvor, ele formându-se în urma unor acțiuni mecanice asupra picturii pe fondul slăbiri a coeziunii materialului supus permanent umidității de capilaritate și de infiltrare, precum și a dislocării masivului de zidărie.
  • Reparațiile cu diferite mortare sunt aplicate neglijent, depășind marginile lacunelor. Asemenea cazuri pot fi semnalate în zona inferioară a tuturor încăperilor, aproape pe toată suprafața draperiei și a pereților verticali în naos și a pereților din pridvor. Aceste mortare sunt din var și nisip, cu depășiri grosiere pe stratul de pictură.

Stratul de culoare a suferit numeroase degradări, ca urmare a calității materialelor folosite, tehnicii de execuție și modalității de intervenție ulterioare, a condițiilor de microclimat, factorilor naturali și diferitelor tipuri de depuneri.

Depunerile aderente sau superficiale de praf și fum se prezintă sub forma unor acumulări neuniforme în funcție de suprafață. Aceste depuneri sunt asociate cu fenomenul de pulverulență a stratului de culoare.

Eflorescențele saline determinate în principal de existența anterioară a umidității de infiltrație ce apare în zona bolților. Se pot identifica și evoluții saline datorate umidității de capilaritate.

Pierderea aderenței stratului de culoare sub formă de pulverulență este cauzată de pierderea coeziunii liantului și a stratului de carbonat de calciu ce înglobează pigmenții, a variațiunilor de microclimat, dar și fenomenului de pulverulență pe pereții verticali. Aceste degradări ale stratului de culoare se întâlnesc mai ales asupra pigmenților argiloși (ocru și roșu), precum și a fondului negru.

Lacunele superficiale apar datorită intervențiilor în timp asupra picturii, dar și a fenomenului de pulverulență sau prin abraziune.

În zona inferioară a întregii biserici este posibil un atac biologic determinat de umiditatea de capilaritate și lipsa de ventilație din spatele stranelor. Astfel se pot identifica pe alocuri urme de mucegai.

Propuneri de intervenții

Consolidarea structurii de zidărie se impune ca primă măsură generală de conservare a monumentului, precum şi protejarea picturilor murale în interior în zonele adiacente fisurilor.

Identificarea agenților de biodeteriorare

Aceste investigaţii se referă la determinarea agenţilor biologici aflaţi pe suprafaţa picturii în întreaga biserică, deoarece, spaţiul nefiind aerisit, se simte un miros intens de mucegai, iar în zona inferioară se pot observa cu ochiul liber pete de mucegai. Aportul factorilor microbiologici (în combinaţie cu efectul migrării sărurilor) la formarea unor voaluri opacizante care pătează pictura este evidenţiat şi în buletinul de analize chimice. Biologul urmează să stabilească mijloacele de tratament şi, împreună cu restauratorul, metodologia de intervenţie adecvată.

Măsurători de temperatură și umiditate

Pe parcursul lucrărilor de restaurare se vor urmări fluctuaţiile parametrilor de temperatură şi umiditate atât în scopul înregistrării generale, cât şi ca reper metodologic în folosirea diferitelor substanţe privind solubilitatea acestora. Determinarea parametrilor este necesară pentru cunoaşterea condiţiilor de microclimat. În funcţie de gradul fluctuaţiilor observate în timpul intervenţiilor, se vor face propuneri de ameliorare şi se vor lua măsuri preventive.

Acoperișul

Acoperişul va fi reparat prin înlocuirea învelitorii, păstrându-se arhitectura iniţială.

Zidăria

Tencuielile pe bază de ciment realizate în ultimii ani la nivelul faţadelor vor fi îndepărtate şi înlocuite cu mortare de var şi nisip, datorită faptului că ele contribuie la deteriorarea masivă a picturii monumentului, cauzând impermeabilitatea zidurilor spre exterior şi dirijarea evaporării umidităţii ridicate din ziduri prin interiorul bisericii.

Soclul

Pe toată porţiunea soclului se vor îndepărta mortarele de intervenţie cu ciment şi se va tencui cu mortare succesive de var şi nisip. Textura tencuielii se va stabili în funcţie de calitatea generală a mortarelor de faţadă.

Trotuarul

Se va avea în vedere realizarea unui trotuar perimetral cu dale din piatră pe un pat de pietris, precum şi efectuarea unui sistem de colectare a apelor pluviale.

Consolidarea stratului suport fracturat și desprins de zidărie

Restabilirea aderenţei stratului suport al picturii la zidăria din cărămidă se va realiza printr-un ciclu complex de operaţiuni.

Pregătirea zonelor de consolidare

Pregătirea zonelor de consolidare se va face prin asigurarea cu pelur a marginilor fisurilor profunde. Ca adeziv se va folosi CMC-ul. Această primă operaţiune cuprinde următoarele etape:âtivirea marginilor fracturate cu mortar de var-nisip 1:1 după o prealabilă consolidare cu primal AC 33 (3%) a marginilor friabile, determinarea şi consemnarea pe releveu a desprinderilor, pregătirea punctelor de injectare, care se face prin amplasarea acelor de seringă în golurile suportului şi deschiderea capilarelor cu apă alcoolizată 5%.

Injectarea consolidatului în zonele desprinse

Opreaţiunea se va executa manual, cu seringa, folosindu-se ca material de injectare un consolidant utilizat cu rezultate foarte bune în cazuri similare, respectiv PLM-ul cu diluţiile corespunzătoare tipurilor de desprinderi. Alegerea consolidanţilor trebuie făcută în funcţie de gradele de dificultate, respectiv de tipul şi amploarea desprinderilor sau de rezistenţa structurală a stratului suport.

După injectare se vor consemna cantităţile introduse în fiecare punct de consolidare, se vor obtura punctele de injectare şi se va îndepărta hârtia pelur.

În cazul fisurilor profunde cu dislocări pe toată lungimea fisurii în punctele cele mai adânci se vor introduce ştuţuri de diferite diametre în funcţie de lărgimea fisurii, prin care se va injecta sub presiune consolidantul. Fisurile vor avea marginile tivite şi vor fi chituite sub nivel cu mortar de var şi nisip (2:1) având cuprinse în masa lor ştuţurile.

Curățirea lacunelor profunde și a fisurilor

Ca operaţiuni preliminare se vor îndepărta acumulările de praf, urmând a se curăţa lacunele şi a se umecta şi impregna suportul friabil cu Primal AC 33 (3%).

Tratarea lacunelor

Operaţiunea de tratare a lacunelor se va efectua prin chituire cu mortar din var şi nisip cu proporţii diferite în funcţie de dimensiuni: la nivelul stratului de arriccio (1p. var şi 3p. nisip) sau la nivelul stratului de intonacco (1p.var şi 2p.nisip cu adaos de fibră vegetală). Tivirea marginilor lacunei se va realiza cu mortar de var-nisip (1:1).

Compoziţia şi granulaţia nisipului se vor stabili în funcţie de calitatea texturii din zona adiacentă şi nivelul la care se raportează.

Decaparea mortarelor de reparație

Mortarele de reparaţie pe bază de ciment se vor îndepărta utilizându-se metode mecanice, cum ar fi bisturie rigide şi dălţi de diferite dimensiuni. Pentru îndepărtarea mortarelor de pe suprafaţa stratului pictural se vor folosi bisturie cu lame de schimb, creioane din fibră de sticlă şi gume mai dure.

Efectuarea testelor de aderență a stratului de culorare

Operaţiunea se va efectua asupra pigmenţilor pe întreaga suprafaţă, stabilindu-se astfel gradul de absorbţie, aderenţa stratului de culoare, sensibilitatea acestuia la solvenţi, precum şi tipurile de degradări pe culori sau elemente compoziţionale. Se vor folosi tampoane umede de vată rulate pe bantoncini.

Curățarea preliminară a stratului de culoare

Pentru îndepărtarea diferitelor tipuri de depuneri neaderente (praf, fum), sau acumulări organice (pânze de păianjen, excremente de păsări) sau pentru unele decapări parţiale necesare, se vor folosi diferite mijloace mecanice, mai moi sau mai dure, în funcţie de specificitatea depunerii. Se va urmări îndepărtarea cu maximă atenţie a elementelor intruzive pentru a nu se deteriora stratul de culoare ce trebuie protejat.

Curățarea depunirol aderente și a eflorescențelor saline

Depunerile aderente acumulate pe suprafaţa picturii se vor îndepărta prin comprese din şerveţel impregnat cu o soluţie de carbonat de amoniu în concentraţie de 5% cu un timp de expunere de 5 minute. Selectiv, după caz, se va interveni cu gume moi de tip Whishab.

În zona de sud a pronaosului şi naosului, deasupra registrului draperiei, aflate în zona imediat apropiată a mortarelor de reparaţie ce au în compoziţie ciment, se observă apariţia unor eflorescenţe saline care au fost identificate ca sulfaţi, conform buletinului de analiză ataşat la prezenta documentaţie.

Sărurile solubile se vor înlătura odată cu îndepărtarea depunerilor aderente.

Pe suprafeţele cu depuneri de săruri greu solubile se vor folosi mijloace abrazive, de tip bisturiu, baton cu fibră de sticlă, eventual freze dentare, controlându-se aderenţa stratului de culoare la stratul de preparaţie.

După curăţarea depunerilor aderente, în cazul în care sunt zone cu strat pictural ce şi-a pierdut adeziunea la suport, suprafeţele vor fi fixate prin pensulare sau pulverizare, cu Paraloid B 72 în acetonă, în concentraţie de 2-3%.

Tratamente asupra agenților biologici

În cazul în care, după începerea procesului de restaurare-conservare, se observă prezenţa unui atac biologic asupra stratului pictural, propun prelevarea unor probe din zonele respective ce vor fi analizate într-un laborator specializat. Tratamentul va fi stabilit în funcţie de rezultatul analizei şi propunerii biologului specialist.

În comerţ sunt materiale biocide cu spectru larg, tip Preventol R50 (conţine săruri cuaternare de amoniu) cu care se pot impregna zonele respective. Ca matodologie se poate folosi o concentraţie de 5% substaţă activă, impregnarea realizându-se prin pensulare, în trei reprize, la un interval de 10 zile.

Prezentarea estetică

În această ultimă etapă a lucrărilor de restaurare se realizează integrările cromatice care ajută lacuna să treacă în al doilea plan faţă de pictura originală. Această abordare estetică se va raporta la starea de conservare a picturii după încheierea lucrărilor de consolidare la zidărie şi efectuarea operaţiunilor de curăţire. Propunerile de prezentare finală cuprind tehnicile clasice de integrare a lacunelor stratului de culoare prin modalităţi fine, dar perceptibile, ca o evidenţiere a intervenţiei faţă de original. Pentru lacunele neintegrabile zona se va lăsa la nivel arheologic, respectiv se va chitui sub nivelul stratului pictural, se va imprima o structură poroasă şi eventual un fond neutru.

Intregarea lacunelor stratului de culoare în tehnica „Velatura”

Pentru integrarea cromatică a lacunelor stratului pictural se va folosi metoda velatura. Operaţiunea se va efectua prin aplicarea în straturi succesive, transparente, a unei tonalităţi apropiate de tonul local şi de stratul de îmbătrânire naturală, lacunele superficiale devenind un strat unificator pentru pelicula de culoare. Este importantă execuţia într-o manieră care să permită distingerea intervenţiei faţă de original, folosindu-se tonuri neutre şi transparente la nivelul patinei. În aplicarea tehnicii velatura se vor folosi culori pe bază de apă.

Intregarea lacunelor stratului de culoare în tehnica „Tratteggio”

Tehnica de integrare tratteggio se va aplica pe lacunele chituite cu un contur bine definit, folosindu-se culori pe bază de apă. Folosită pentru repere delimitate, metoda se bazează pe principiul diviziunii tonurilor, obţinându-se printr-un sistem de haşuri verticale.

Intregarea lacunelor extinse

Lacunele extinse se vor chitui, sub nivelul picturii originale, cu un mortar de var, prelucrat estetic în funcţie de zonele învecinate şi de ansamblul picturii murale interioare.

Documentația fotografică

Ilustrând întregul complex de intervenţii necesare şi efectuate gradat în diferite stadii ale lucrării de restaurare, documentaţia fotografică cuprinde:

  • Fotografii de ansamblu pe întreaga suprafaţă, făcute înainte de intervenţie cu imagini selective;
  • Fotografii pe parcursul operaţiunilor de conservare-restaurare, cu imagini reprezentative;
  • Fotografii finale cu caracter comparativ, selectate pe zone de intervenţie majoră, reliefând evoluţia lucrărilor;
  • Detalii în lumină directă şi razantă înaintea, în timpul şi după începerea intervenţiilor.
Text and pictures CC-BY-SA 3.0